Diferența dintre o afirmație privind materialul și o rută de eliminare
Biodegradabilitatea este o proprietate a unui material în condiții definite, nu un serviciu care urmează automat ambalajul. Producătorii de alimente care specifică un recipient din plastic biodegradabil au, de obicei, intenția de a reduce deșeurile; totuși, rezultatul depinde de locul unde ajunge recipientul după consum, de standardul împotriva căruia a fost testat și de faptul dacă afirmația imprimată corespunde ambelor aspecte.
Gama de recipiente din plastic arată cât de repede se împart categoriile. Un recipient cu capac articulat, un pahar pentru porții și un recipient pentru supă pot fi prezentate toate ca fiind sustenabile, dar doar unele sunt certificate ca fiind compostabile, iar fiecare necesită o rută diferită de gestionare la finalul vieții sale. Doar formularea privind materialul nu poate face distincția între ele.
Verificarea este, prin urmare, o activitate documentară înainte de a deveni o decizie de achiziție. Certificatele, rapoartele de testare, declarațiile privind contactul cu alimentele și art-work-ul etichetelor trebuie să se refere toate la același cod de produs, iar cumpărătorul este persoana care verifică dacă acest lucru se întâmplă.
Lista de verificare de mai jos urmărește secvența pe care o parcurge, de obicei, o specificație. Întrebările de la final sunt cele care merită trimise unui furnizor în scris, deoarece răspunsurile date telefonic sunt dificil de invocat ulterior. 
Ce implică afirmația pentru cumpărător
Biodegradabil descrie ce face un material în anumite condiții, nu ce se întâmplă cu el într-un coș de gunoi. Această distincție determină fiecare decizie ulterioară din specificația recipientului din plastic, de la certificatul pe care îl solicitați până la propoziția imprimată pe capac.
Definirea afirmației înainte de recipient
Două ambalaje pot fi ambele denumite biodegradabile și pot avea un comportament complet diferit: unul se degradează într-o instalație industrială de compostare, celălalt doar într-un test de laborator pe care niciun flux local de deșeuri nu îl reproduce. În cadrul categoriei „Container din plastic”, această diferență este invizibilă pe o mostră. Înainte de a compara furnizorii, notați propoziția pe care doriți să o imprimați pe ambalaj și mediul la care se referă. Dacă răspunsul este compostarea industrială, specificația necesită un container pentru alimente certificat ca fiind compostabil. Dacă răspunsul este „oriunde ar arunca clientul ambalajul”, nicio afirmație privind materialul nu va fi corectă și chiar brief-ul trebuie modificat.
De ce ruta de eliminare vine prima
Începeți cu operatorul de deșeuri, nu cu catalogul. Întrebați în ce flux va intra ambalajul la locul respectiv, dacă acel loc separă deșeurile alimentare și dacă instalația destinatară acceptă deloc ambalajele. Un recipient alimentar compostabil trimis către o groapă de gunoi nu aduce niciunul dintre beneficiile prevăzute, iar unul introdus în fluxul de hârtie îl contaminează. Gama de containere plastice poate oferi formatul dorit, dar doar ruta locală poate confirma dacă specificarea acestui format este justificată. Cereți furnizorului de containere plastice numele instalației, nu denumirea materialului. O rută care nu poate fi denumită nu este încă o rută.
Certificare, condiții de testare și domeniu de aplicare
Un certificat este singura bază justificabilă pentru o afirmație privind compostabilitatea și este frecvent interpretat greșit. Ceea ce contează este standardul, elementul acoperit și condițiile testului care stau la baza acestuia. Pentru orice afirmație privind containerele plastice, certificatul este un rezumat, iar raportul este dovada.
Citirea certificatului aflat în spatele logoului
Un certificat specifică un standard, un deținător, o descriere a produsului și o dată de valabilitate. Verificați dacă descrierea corespunde articolului pe care îl achiziționați, inclusiv capac, folie, etichetă și imprimare. Verificați deținătorul, deoarece un logo licențiat unui convertor nu acoperă produsul propriu al unui distribuitor. Verificați data de valabilitate și declarația de domeniu de aplicare. Producătorii din acest sector de obicei dețin certificările BPI și OK COMPOST, alături de sistemele BRC, ISO și FSC, ceea ce dovedește existența acestor scheme; nu dovedește, însă, că un anumit SKU de recipient plastic este acoperit.
Condiții de testare care contează
Testele de compostabilitate se efectuează în condiții definite de temperatură, umiditate și aerare, cu criterii de acceptare precum dezintegrarea și absența reziduurilor ecotoxic. Un rezultat obținut într-un test de compostare casnică nu este valabil pentru o instalație industrială, iar inversul este la fel de adevărat. Solicitați raportul de testare, nu doar certificatul, și citiți paragraful care descrie mediul de testare. Dacă acele condiții seamănă cu cele ale unei instalații care nu operează pe piața dumneavoastră, afirmația este tehnic corectă, dar comercial inutilă. Întrebați, de asemenea, cine a comandat testul, deoarece un laborator acreditat are mai multă greutate decât un raport intern.
Stabilitatea pe raft și conformitatea pentru contact cu alimente
Un recipient trebuie să reziste pe raft înainte ca oricine să îl poată composta, iar materialele biodegradabile nu sunt stabilite automat. Performanța și conformitatea reprezintă verificări separate, cu dovezi separate, iar gama de recipiente din plastic necesită ambele înainte ca o comandă experimentală să aibă sens.
Performanța pe durata de stocare
Mulți polimeri biodegradabili sunt sensibili la căldură, umiditate și timp. Un recipient din plastic biodegradabil care funcționează corect pe linia de umplere se poate îmblânzi într-un depozit cald, poate deveni casant într-un frigider refrigerat sau poate pierde rezistența etanșeității pe parcursul unei perioade lungi de stocare. Solicitați date privind stabilitatea materialului în condițiile reale de utilizare și întrebați ce modificări suferă acesta după un an de stocare. În cazul oricărui recipient pentru ambalarea alimentelor aflat în distribuție, întrebarea nu este cât de repede se degradează, ci dacă încă protejează produsul în ultima zi a duratei de valabilitate declarate.
Migrare, grăsime și umplere la temperatură ridicată
Conformitatea pentru contact cu alimentele se referă la ceea ce migrează din ambalaj în alimente. Produsele grase sau acide, umplerea la temperatură ridicată și perioadele lungi de contact cresc forța motrice a migrației, iar un material compostabil nu este scutit de această regulă. Solicitați declarația de conformitate care acoperă utilizarea intenționată, temperatura maximă de umplere și categoria de contact cu grăsimi. Verificați dacă adezivul pentru etichete și orice folie transparentă sunt incluse în aceeași declarație, deoarece un component neverificat poate anula conformitatea unui produs Plastic Container altfel corespunzător. Trimiteți cererea de declarație înainte de a solicita mostre, deoarece acest lucru reduce mai rapid lista de opțiuni.
Regulile privind etichetarea și chestionarul furnizorului
Ultimul pas este cel mai ieftin de executat greșit și cel mai vizibil în cazul unei defecțiuni. Textul de pe etichetă este reglementat și trebuie să corespundă dovezilor deja colectate pentru acel produs Plastic Container. Artwork-ul este, de asemenea, ultima etapă în care o eroare încă poate fi corectată la un cost redus.
Ce poate și ce nu poate afirma eticheta
Majoritatea piețelor limitează utilizarea unor termeni precum compostabil, biodegradabil și reciclabil la condiții definite și cer ca aceștia să fie însoțiți de precizări suplimentare. O ambalare nu trebuie să poarte un logo de compostabilitate decât dacă produsul și toate componentele sale sunt certificate, iar acest lucru nu trebuie să sugereze compostarea casnică atunci când certificatul se referă doar la condiții industriale. Formulări precum eco-friendly sau green generează expunere fără dovezi. Verificați grafica în raport cu certificatul și cu reglementările locale înainte de imprimare și păstrați această verificare, împreună cu referința certificatului și data acesteia, în dosar pentru următoarea comandă.
Întrebări de pus în scris
O listă scrisă scurtează evaluarea și îmbunătățește comparabilitatea. Întrebați care standard și certificat acoperă exact produsul, care condiții de testare se aplică, care este durata de valabilitate declarată la temperatura de depozitare din spațiul dumneavoastră, care declarație privind contactul cu alimentele acoperă utilizarea intenționată, care componente sunt incluse în certificat, care este comanda minimă pe dimensiune și ce va afirma furnizorul în scris despre acea afirmație. Trimiteți aceeași listă tuturor candidaților. Răspunsurile comparabile relevă mai mult decât o mostră fizică și lasă un înregistrare în cazul în care un client sau un organism de reglementare formulează întrebări ulterior. Datați fiecare răspuns. 
Întrebări frecvente
Este un recipient din plastic biodegradabil compostabil în condiții casnice?
Nu, de obicei. Compostarea industrială menține temperatură, umiditate și aerare pe care un morman de grădină nu le poate reproduce, iar certificatele sunt redactate pentru acel mediu. Un ambalaj din plastic biodegradabil această afirmație poate fi, așadar, corectă, chiar dacă ambalajul nu se degradează într-un compostaționator casnic. Dacă certificatul nu acoperă explicit compostația casnică, tratați recipientul de ambalare alimentară ca necesitând o instalație industrială și verificați dacă există, de fapt, colectarea de la locul clientului dumneavoastră. Solicitați referința certificatului aferent logo-ului și verificați dacă acesta menționează articolul specific de recipient din plastic pe care îl achiziționați.
Care este diferența dintre biodegradabil și compostabil?
Termenul «biodegradabil» descrie degradarea prin acțiune biologică, fără a specifica durata procesului sau natura reziduurilor rămase. Termenul «compostabil» este mai restrictiv: materialul se degradează într-un interval de timp definit, într-un mediu definit, lăsând un reziduu care îndeplinește criterii definite și este verificat printr-un standard. Un recipient alimentar compostabil este, prin definiție, biodegradabil, dar un ambalaj biodegradabil nu este neapărat compostabil. Cumpărătorii ar trebui să specifice termenul mai restrictiv și să indice, alături de acesta, numărul standardului respectiv.
Poate un recipient alimentar compostabil rezista alimentelor calde sau grase?
Uneori, dar trebuie verificat, nu presupus. Căldura îmoaie mulți polimeri biodegradabili, iar grăsimea accelerează migrarea de la ambalaj către aliment. Solicitați temperatura maximă de umplere și categoria de contact cu grăsimi din declarația de conformitate, apoi testați preparatul real prin procedura proprie de umplere și păstrare. Dacă meniul include alimente calde și grase, un format de recipient plastic cu o declarație verificată este un punct de plecare mai sigur decât o simplă afirmație de compostabilitate.